Muzica de fond:
Ernesto Cortazar - "So Sad To Say Good Bye"

Teofil Coste

 

teofilLa 6 mai 1908,  se naşte în comuna Satulung, jud. Maramureş, Teofil Coste, fiind al doilea dintre fraţii Coste care ating vîrsta maturităţii.

Urmează, la Gherla, şcoala primară, cursurile Şcolii normale de băieţi[2] şi cele ale Liceului Petru Maior[3] pe care le termină în urma examenului de bacalaureat. Îndrumat spre cariera preoţească, îşi continuă studiile la Institutul de Teologie Român Unit din Gherla[4] (greco-catolic) pe care îl absolvă in 1931. Teofil Coste face parte din ultima generaţie de teologi greco-catolici care s-au format la Seminarul teologic din Gherla: în acelaşi an instituţia se mută la Cluj unde se instalase centrul episcopal al diecezei de Cluj-Gherla.

Raspunzînd chemării lăuntrice spre universul artistic, se înscrie la Academia de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj[5] (o absolvă în anul 1935), unde studiază la Secţia pedagogică. Aici îi are ca profesori pe: Traian Vulpescu (solfegii,  dictat), Andreescu Scheletti (armonie), Marţian Negrea (contrapunct, forme) şi Augustin Bena (practica pedagogică corală).

Dupa absolvire, timp de 10 ani, în perioada 1935-1945, Teofil Coste activează în Gherla ca profesor de muzică la Şcolile normale[2] patronate de Episcopia greco-catolică de Cluj-Gherla. În perioada ocupării Ardealului de Nord (1940-1944), profesorul Teofil Coste îşi asumă riscurile ramînerii la Gherla, în mediul administrativ ostil românilor – în general şi îndreptat împotriva liderilor spirituali greco-catolici - în special. La iniţiativa episcopului şi a cardinalului de mai tîrziu, Iuliu Hossu, pe care îl insoţeste ori de cîte ori prelatul se găsea la Gherla,  se angajează cu mult curaj în activitatea de  păstrare a spiritului românesc şi de animator al vieţii culturale. Este perioada în care se nasc frumoasele colinde publicate în 1943 la Cluj alături de alte lucrări cu conţinut religios. Multe din aceste colinde, plecînd din spaţiul gherlean, au devenit treptat cîntece de largă  circulaţie pe întreg teritoriul românesc.

Se căsătoreşte în 1939 cu Emilia Pop, născută la Gherla, licenţiată în istorie-geografie.

În septembrie 1945, profesorul Teofil Coste se mută la Cluj împreună cu familia, unde activează ca profesor de muzică la Liceul greco-catolic Român Ioan Inochentie Micu-Klein[6] (1945-1948). În 1948 statul comunist trece la laicizarea forţată a învătămîntului iar liceul profesorului Teofil Coste se desfiinţează. Îşi continuă activitatea didactică la Şcoala Pedagogică de Învăţători [7] (1948-1956) şi apoi, urmărind evoluţia complicată a instituţiilor de învăţămînt cu profil pedagogic din Cluj, la Istitutul Pedagogic [8] (1956-1970). În acestă perioadă creaţia profesorului Teofil Coste se îmbogaţeşte cu lucrări din genurile coral, orchestral, cameral şi vocal-simfonic. Se pensionează în 1970 după o activitate didactică de peste 35 de ani.

Printre elevii săi se numără celebrii actori Florin Piersic şi Dorel Vişan, îndrăgitul interpret vocal si profesor Ioan Bocşa, Gelu Furdui – realizator al emisiunilor folclorice la Radio Cuj, etc.

Unicul copil, Delia-Emilia (Uţa) - n. 1942, îi continuă îndeletnicirea ca profesoară de muzică la Cluj. Ca şi tatăl ei, Delia îşi găseste, din cînd in cînd, refugiul şi sursa de optimism în … clapele pianului pe care il domină cu măiestrie.

Teofil Coste se stinge din viaţă la 24 aprilie 1978 în urma unei boli necruţătoare. Peste cîteva zile ar fi împlinit 70 de ani. Este înmormîntat la Cluj-Napoca în cimitirul din strada Crişan.

* * *

Profesor, pedagog îndrăgit şi formator al tinerei generaţii

În intreaga activitate la catedră Teofil Coste a împletit: vocaţia artistică înnăscută, profesionalismul muzicianului format la exigenţele academiei muzicale clujene şi educaţia religioasă bazată pe o profundă moralitate. Acestea au constituit elementele formatoare a zeci de generaţii de tineri cărora le-a fost profesor şi diriginte.

Şcoala pedagogică românească din Cluj, şi în mod special catedra de muzică, este servită de cadre didactice cu un înalt nivel de conştiinţă şi de pregătire profesională, oameni animaţi de deviza “A nu trăi degeaba – acesta este mare lucru”[9] – aşa cum se exprimă venerabilul profesor, dirijor şi compozitor clujean, Marius Cuteanu, coleg, colaborator şi prieten, ani de-a rîndul, cu Teofil Coste.

Neobosit animator al vieţii cultural-educative

Teofil Coste începe preocupările muzicale de timpuriu: ca elev organizează orchestra Liceului Petru Maior iar în timpul studiilor teologice înfiinţează corul societăţii “Junimea” din Gherla unde, împreună cu prof. Constantin Gheţie, organizează serbări şi festivităţi urmărind ridicarea nivelului cultural-artistic al cetăţenilor din Gherla şi din împrejurimi.
În calitate de îndrumător al vieţii muzicale conduce corul “Reuniunea Meseriaşilor”.

În spiritul chemării lansate de episcopul Iuliu Hossu de a sluji credinţa şi cultura românească aflate la grea încercare, Teofil Coste pune, încă de la începutul anului 1941, bazele corului bisericii catedrale din Gherla, “Reuniunea Sf. Maria”, din care fac parte  tineri şi cîţiva profesori de liceu.
În aceeasi perioadă pune în scenă o serie de piese de teatru a căror muzică inspirată îi aparţine şi pe care le prezintă atît publicului din oraşul Gherla cît şi unei numeroase audienţe din localitaţile învecinate. Deşi bazate pe prestaţia unor actori amatori, dăruirea participanţilor şi frumuseţea ilustraţiei muzicale au transformat spectacolele în momente de neuitat pentru spectatori.

În scurt timp, corul şi “echipa de teatru” se fac cunoscute în întreaga regiune iar Teofil Coste devine un veritabil “amfitrion al vieţii culturale din Gherla”[10] . Spectacolele organizate de Teofil Coste îl insoţesc şi pe episcop (Iuliu Hossu) în vizitele sale pastorale în localităţile ardelene şi în pelerinajele acestuia la mînăstirea greco-catolică Nicula din apropierea Gherlei.


Deschizator de drumuri pe tărîm cultural-muzical în orasul Gherla, Teofil Coste inaugurează o veritabilă “tradiţie muzicală Coste”, preluată şi continuată cu succes de fratele său, Tiberiu, perioadă  care se va întinde pe durata a mai bine de 40 de ani.

Mutarea la Cluj şi despărţirea forţată de învatãmîntul religios nu îi diminuează forţa de muncă şi nici elanul creator. La Cluj instruieste şi dirijează mai multe formaţii din oraş:  corul Trustului de Construcţii (1951-1970), corul CFR- ateliere, corul Sfatului Popular al oraşului Cluj, corul Sfatului Regional, corul Uzinei Electrice, corul  C.A.M. „Corul Învăţămînt”, iar dupa pensionare conduce corul bisericii Sf. Nicolae.
Ca semn de preţuire, la 30 decembrie 1957, i se decernează “Medalia Muncii” şi „Meritul Cultural”.

Compozitor inspirat

De-a lungul vieţii, Teofil Coste se dovedeşte un prolific şi inspirat creator, paleta sa componistică de factură laică cuprinzînd peste 40 de lucrări în genurile: coral, orchestral, cameral şi vocal-simfonic.

O categorie aparte o constituie lucrările cu caracter religios: “Culegere de douăsprezece colinde pentru coruri diferite“ (aparută la Cluj, in 1943), o liturghie pentru cor mixt, “Psalm 23“, o liturghie pentru cor bărbătesc, o liturghie la două voci egale, diferite bucăţi din liturghie (pricesne, diptice, Tatăl nostru), o colindă pentru cor bărbătesc “De Crăciun”, rugăciune pentru cor pe patru voci “Pleacă, Doamne (urechea ta …N.N.)“, ş.a.

Nu trebuie ignorat faptul cã Teofil Coste şi-a trăit a doua jumătate a vieţii creative în perioada regimului socialist în care orice produs cu conţinut religios era aspru sancţionat. Astfel, el a fost obligat să-şi suprime creativitatea lăuntricã, predominant religioasă, în favoarea componentei laice, adaptate vremurilor pe care le trăia – din fericire nu mai putin valoroasă. Asa se explică de ce, în majoritatea lor, compoziţiile cu caracter religios datează din perioada timpurie a activităţii sale.

Teofil Coste rămîne o vie amintire nu numai ca dascăl şi creator de muzică, ci şi ca un instrumentist complex (cînta deopotrivă la flaut, pian, contrabas şi vioară) şi ca desenator şi pictor plin de talent. Simţul umorului, pe care ştia sa şi-l exteriorizeze cu măsură, nu l-a părăsit niciodată şi a constituit unul din “instrumentele“ rafinate de reglare a relaţiilor sale cu propriii elevi şi prieteni.

Elevul său, Valer Perşa, profesor de muzică şi dirijorul corului “Corala Magna” din Gherla păstrează în repertoriul formaţiei compoziţii pe teme religioase din creaţia lui Teofil Coste.

Imaginea compozitorului, pictorului, interpretului, regizorului şi nu în ultimul rînd a profesorului Teofil Coste rămîne vie peste timp iar memoria sa este pomenită cu diverse ocazii de cei care l-au cunoscut. Amintim aici doar două astfel de evenimente:
- în cadrul ciclului “Compozitori clujeni” din 2 decembrie 1984, în sala mare a Casei Universitarilor din Cluj-Napoca are loc un concert de muzică corală şi instrumentală din creaţia compozitorilor Teofil Coste, Tiberiu Coste şi Marius Cuteanu;
- în domeniul publicistic, în ianuarie 2004, în publicaţia lunară a Eparhiei Române Unite de Cluj-Gherla, Viaţa Creştină, apare un articol omagial “Medalion Teofil Coste” scris de profesorul Valeriu Bota. Articolul se încheie cu versurile uneia dintre cele mai frumoase colinde a cărei muzica aparţine lui Teofil Coste:

Blînd zîmbeşte Pruncul Sfînt
Doamne, lasă pe pămînt,
Ca din zîmbetu-ţi să cază
Şi asupra noastr-o rază,
S-o simţim că se coboară,

Lioară, Lioară!".