Muzica de fond:
Ernesto Cortazar - "Eternity"

Tiberiu Coste

 

tiberiuLa 14 noiembrie 1918, Tiberiu Coste vede lumina zilei la Gherla, jud. Cluj, fiind penultimul dintre fraţii Coste care ating vîrsta maturităţii.

În perioada 1926-1930, la Gherla, urmează şcoala primară şi cursurile scolii normale (Şcoala normală de băieţi[2] ) în continuare cele liceale (Liceul Petru Maior[3] ) pe care le absolvă în 1939 în urma examenului de bacalaureat.
În acelaşi an se înscrie, la Cluj, la Facultatea de Teologie greco-catolică[4] pe care o întrerupe dupa un an, în momentul cedării Ardealului de Nord şi a ocupării acestuia de către trupele horthyste (6 septembrie 1940). Se refugiază la Turda împreună cu mama sa şi o parte din familie.

În timpul refugiului, în luna noiembrie 1940,  este încorporat în Armata Română şi, după un stagiu de pregătire la Şcoala de “Ofiţeri de rezervă infanterie” din  Ploieşti, este trimis la Batalionul de moţi “Avram Iancu” din Abrud (Vînători de munte). La 22 iulie 1942 ajunge cu divizia română pe frontul din Crimeea alături de trupele germane aliate  (acolo trece examenul de sublocotenent) şi primeşte botezul focului în Caucazul de Nord. Este rănit, spitalizat şi revine în linia întîi păna la retragerea trupelor române în ţară (aprilie 1944). Este reconcentrat şi, după evenimentele de la 23 August 1944, ajunge pe fronturile din Ungaria şi din Cehoslovacia (Munţii Tatra). Pe perioada stagiului militar antrenează şi conduce formaţiile corale din cadrul diviziei.

În urma faptelor de arme este decorat cu ordinul “Coroana României cu spade şi panglica de virtute militară”, preschimbată în timpul regimului socialist în “Steaua R.P.R.” clasa V.
Ulterior mai primeşte medalii, legitimaţii şi insigne : “Eliberarea de sub jugul fascist” (Decret al Prezidiului M.A.N.– 1954), “Veteran al războiului antifascist” (1964), “A XX-a aniversare a forţelor armate ale R.P.R.”(Decret al Consiliului de Stat – 1964), ş.a.

În 1946, după demobilizare, se înscrie la Conservatorul Gheorghe Dima[5] din Cluj, Secţia pedagocică, pe care îl absolvă în 1950. Printre profesori se remarcă Sigismund Toduţa (1908-1991) – profesor la disciplinele: armonie, contrapunct, fugă, forme şi compoziţie. Urmează cursurile superioare în paralel cu activitatea didactică de profesor suplinitor de muzică în satele Ţentea (jud. Bistriţa-Nasaud) şi Mintiu-Gherlii şi apoi în oraşul Gherla la Şcoala normală de băieţi[2], Şcoala pedagogică de fete[2) şi, în final, la Liceul Petru Maior(3] . Aici este numit ca profesor titular la catedra de muzică (din 1961 – obţine titlul de profesor gradul II),  post pe care îl va ocupa timp de 30 de ani, fara întrerupere. În ultimii ani pîna la pensionare, survenită în 1980, mai susţine ore şi la catedra de muzică a Liceului Ana Ipatescu[11] din Gherla.

În anul 1948 Tiberiu Coste se căsătoreşte cu Livia Bălaş (1923-2010), născută la Gherla, profesoară de biologie-geografie şi ulterior directoare a Casei de copii din Gherla. Din acel moment şi pînă la sfîrşitul vieţii lui Tiberiu, Livia îi stă alături, îl susţine, îl încurajează şi îl ajută efectiv în munca de pregatire şi organizare a evenimentelor muzicale.

Printre elevii săi, care au dezvoltat ulterior o prodigioasă carieră în domeniul muzical, se numară: etnomuzicologul clujean dr. Virgil Medan (1930-1994) şi profesorul, dirijorul şi compozitorul sălăjean, dr. Ioan Chezan (n. 1945).

Unicul său fiu, Viorel-Tiberiu (Lelu) - n. 1950, absolvent al facultăţii de Automatică din Universitatea Politehnică Bucureşti, lucrează la Bucureşti în domeniul telecomunicaţiilor. În timpul liber se relaxează improvizînd la orgă şi la pian ori studiind probleme de teorie muzicala, continuînd astfel, in felul său, tradiţia muzicală a înaintaşilor.

Tiberiu Coste părăseşte această lume la 26 septembrie 1984 în urma unui al doilea infarct miocardic. Nu împlinise inca 66 de ani. Este înmormantat în cimitirul din Gherla.

În personalitatea dascălului Tiberiu Coste s-au împletit în mod armonios: sensibilitatea extremă, talentul pedagogic şi plăcerea de a modela tînără generaţie pentru a-i trezi şi dezvolta atracţia pentru universul muzical.

*  *  *

Susţinută activitate didactică şi cultural-educativă

Tiberiu Coste susţine, timp de peste 30 ani, cursurile de muzică pentru elevii de gimnaziu şi de liceu. Lecţiile sale, în care reuşeşte să împleteasacă spiritul pedagogic, cultura generală şi sensibilitatea artistică, sunt îmbogaţite prin exemplificări la vioară, audiţii de pe discuri de pickup şi benzi magnetice.

Organizează şi conduce formaţii corale de pionieri şi U.T.C. (coruri mixte) – pregăteşte cu migală şi multă dăruire repertoriul acestora şi participă la toate concursurile tradiţionale asigurîndu-şi de fiecare dată locul întîi pe oraş şi o poziţie de formaţie fruntaşă pe raion şi pe judeţ.

Sub îndrumarea unor cadre didactice înzestrate cu talent pedagogic şi reale înclinaţii literar-artistice (Octavian Măhălean, Ioan Apostol Popescu, Gheorghe Breharu, Dionis Fărcaşiu, Tiberiu Coste, ş.a) sunt puse în scenă piese de teatru cu muzică avînd ca actori elevi ai Liceului Petru Maior[3]: “Oglinda fermecată” (muzica Tiberiu Coste), “Păcală argat” (de Petre Dulfu, muzica Tiberiu Coste), “Barbă-Cot” (de Ion Iliescu, muzica Tiberiu Coste), “Inimă de mamă” (de Al Mitru, muzica Tiberiu Coste), “Cinel-cinel” (de Vasile Alecsandri, muzica Teofil Coste), “Făt-Frumos din flori de nufăr” (muzica Teofil Coste), “În impărăţia semnelor de punctuaţie”, “Rusaliile” (autor V. Alecsandri, muzica Tiberiu Coste), “Hoţii la miere” (de V. Avrigeanu si N. Bucevski, muzica Tiberiu Coste), etc.
În 1975, piesa de teatru “Cenuşăreasa”, adaptare după povestea omonimă a Fraţilor Grimm, cu ilustraţia muzicala asigurată de Tiberiu Coste, înregistrează un succes deosebit situîndu-se pe locul întîi la concursul judeţean al formaţiilor şcolare.

Aceeaşi inimoşi profesori ai liceului se constituie într-un grup de organizare a celebrelor Cenacluri literare ale cadrelor didactice, ţinute cu regularitate în sala de festivităţi a Liceului Petru Maior[3], în programul cărora intră: scenete, momente muzicale, evoluţia unor solişti sau grupuri vocale pe mai multe voci, recitări de poezii sau lectura unor creaţii literare în premieră, prezentare de caricaturi (domeniu în care excelează prof. Dionis Fărcaşiu), momente umoristice, epigrame (“specialitatea” profesorului Gheorghe Breharu), etc. Componenta muzicală a cenaclurilor este asigurată de prof. Tiberiu Coste.

Coordoneză partea de ilustraţie muzicală a montajelor literar-artistice: “Mihai Eminescu şi Ciprian Porumbescu”, “Poemul Transilvaniei”, “Unirea Principatelor”.
Organizează programe artistice tematice în diverse împrejurări, reprezentînd tot atîtea deplasări  prin ţară, cu elevii liceului, pentru spectacole la locurile vizitate: inaugurarea Casei memoriale Ioan Pop Reteganu la Reteag, inaugurarea Casei memoriale Vasile Alecsandri la Mirceşti, vizitarea Casei memoriale Mihai Eminescu la Ipoteşti.

În fiecare an, cu ocazia diverselor aniversări sau a manifestărilor cu caracter sistematic, pe scena Casei de cultură a oraşului Gherla se desfaşoară programe artistice susţinute de elevii şi cadrele didactice din Liceul Petru Maior[3] şi din şcolile oraşului. Muzica acestor programe evoluează sub bagheta dirijorului Tiberiu Coste: la aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea Preparandiei din Gherla[2] (noiembrie 1969), la seratele literar-muzicale tematice legate de opera poeţilor George Coşbuc, Mihai Eminescu, George Topîrceanu, la medalioanele muzicale din creaţia compozitorilor Ciprian Porumbescu, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig von Bethoven.

Îndrumător al formaţiilor corale şi instrumentale

Continuator al “tradiţiei muzicale Coste”, deschisă de fratele sau, Teofil,  Tiberiu Coste se implică cu dăruire în activităţi extraşcolare de îndrumare a formaţiilor corale şi instrumentale din oraş şi din împrejurimile acestuia. Timp de peste 20 de  ani dirijează Corul mixt al cadrelor didactice din Gherla.
Participă şi dirijează, alături de alţi colegi, timp de aproape două decenii, Orchestra cadrelor didactice din Gherla. Este formaţia care a participat cu dăruire la acompanierea orchestrală a montajelor artistice ale elevilor, profesorilor şi învăţătorilor din oraş.

Se cuvine să amintim numele unor cadre didactice care s-au perindat prin orchestră de-a lungul anilor: la vioara I: Victor Vesan, Iosif Pop, Ioan Zehan, Iosif Rusu, Gavril Pop; la vioara II: István Kovács, Gábor Bodor, Silvia Ienculescu; la violă: Tiberiu Coste; la violoncel: János Gobányi; la contrabas: Constantin Gheţie şi la pian: Ana Bindea (Horea), Mircea Păsculescu.

Instruieste diverse formaţii corale din Gherla (corul M.A.I.) şi din localităţile apropiate oraşului Gherla (corurile mixte ale căminelor culturale din Ţentea, Mintiu-Gherlii, Răscruci).

Autor de lucrări muzicale pătrunse de un profund lirism

Scrie “Prelucrări corale pe melodii populare din Mintiu-Gherlii” – lucrare achiziţionată de Casa de creaţie din Cluj-Napoca;

Sub presiunea mediului politic socialist în care activează ca educator al tinerei generaţii, Tiberiu Coste a fost obligat să supravieţuiască profesional şi să producă sau să susţină şi creaţii adaptate vremurilor.  Acest compromis, însă, nu diminuează consistenţa nici fiorul artistic al creaţiilor sale.

În amintirea celor care l-au cunoscut, Tiberiu Coste ramîne nu numai drept un bun pedagog şi un compozitor sensibil, ci şi prin vocea sa caldă de tenor, prin măiestria de violonist, prin umorul subtil exteriorizat cu măsura în momentele sale de bună-dispoziţie şi numai în contextul adecvat, prin talentul interpretativ actoricesc  şi cel de desenator (rămas, din păcate, necultivat).

În 2 decembrie 1984, în sala mare a Casei Universitarilor din Cluj-Napoca în cadrul ciclului “Compozitori clujeni”, are loc un concert de muzică corală şi instrumentală din creaţia compozitorilor Teofil Coste, Tiberiu Coste şi Marius Cuteanu.
Corul din Gherla, “Corala Magna”, condus de profesorul Valer Perşa, menţine în repertoriul său cîteva piese corale de-ale profesorului Tiberiu Coste, la loc de cinste fiind … veşnic-tînărul “Oraşul meu drag”:

Oraşul meu drag,
Cînd fi-voi departe de tine,
În inima mea
Tot mereu te-oi purta,
Veşnic tînăr,
Oraşul meu drag.